Rate this:

       Scotocind prin nisipul din clepsidra,am dat de copilarie.Mergeam imbufnata la gradinita,trasa zdravan de manuta de bunica-mea care,cu inima sfasiata, in ciuda implorarilor mele insotite de plans,de strambaturi si de sughituri,ma ducea sa ma cultive.Cel putin asta credea ea.<<Toti copii care merg la gradinita cresc mari,asa ca tati si ca mami.>>, un argument infailibil pentru mine caci pe vremea aia eram serios preocupata de problema  cresterii.Si-avea dreptate bunica,gradinita te facea mai mare , lucru demonstrat si de masuratorile de pe usa care urcasera considerabil.Asa ca revoltele mele matinale au incetat.Devenisem avida de inaltime,vroiam sa cresc maaaaare de tot, cat usa, pana la bec de inalta.

       Asa ca ,printre preocuparile mele de zi cu zi din vremea aceea(paradele de moda in pantofii supradimensionali ai mamei, cantatul la spray,specialitatile culinare din nisip,joaca de-a magazinul, desenele animate, ingerarea de zahar ,pitulusul si somnul ratat de la pranz,cand ma furisam afara ca sa merg la joaca) ,s-a strecurat ,parca pe nesimtite,dorinta de a deveni om mare,de a merge la serviciu si de a nu mai fi obligat sa dormi la pranz sau torturat de doctorita care vine in vizita la domiciliu ca sa-ti verifice amigdalele(cu lingurita).Si timpul s-a grabit sa ma ajute, azvarlindu-ma pe bancile murdare de pasta ale scolii,cu un ghiozdan in spate care era mai mare ca mine,plin de foi albe pe care trebuia sa le scriu eu,cu teme pentru acasa si  cu mai putin timp pentru joaca.

       Odata cu literele, numerele si tabla inmultirii a inceput sa imi dispara entuziasmul. Priveam melancolica printre gardul scolii la gradinita din apropiere ,regasindu-ma in zecile de pici care se lasau dusi de nas de familie,tot la fel cum se intamplase si cu mine.

       Si-asa rata care sedea cuminte pe butoi la gradinita s-a transformat in ditamai gasca, dintii mei de fier au fost inlocuiti cu altii de otel,Mos Craciun s-a dovedit a fi o inventie , Mos Ene nu a mai venit pe la gene la orele pranzului iar povestea de seara s-a transformat in <<Jurnalul orei 20>> .Mi-am imbogatit vocabularul cu cuvinte si sintagme noi ,cum ar fi  ”facultate”,”riduri”,”responsabilitate”,”silueta”, “celulita”,”dezamagire”,”prieteni pierduti” samd.

      Si-acum degeaba astept sa ma ia bunica de mana si sa ma duca la gradinita,degeaba astept pauza mare sau sa sune clopotelul, degeaba imi fac parul 2 codite, degeaba mananc acadele,degeaba ma uit la Tom si Jerry,degeaba ma ingramadesc in leaganul din parc, degeaba dorm cu cartea de povesti pe noptiera….Degeaba incerc sa intorc clepsidra asta nenorocita….