Rate this:

……………..Am pierdut sirul datilor in care “mi-am bagat picioarele” (stiu ca suna un pic-de fapt un pic mai mult-  grosolan de la o fata) in marea iluzie pe care noi, bipedele inzestrate cu rationament , o numim,  cu atata nostalgie  si aspiratie, DRAGOSTE…   Da’ de unde? Mai zicea cineva ca dragostea adevarata dureaza 3 ani. Poi cateodata nu dureaza nici atata…  Bine inteles,  cand zic dragoste nu ma refer la copilasii de 14-16 ani care isi plang cu sughituri iubirile imposibile si dramele datorate faptului ca iubita/iubitul nu le intelege zbuciumul sufletesc. Am mai mari pretentii de la dragoste, cel putin vreau sa fie mai mult de atat si sper ca este. Desi, marturisesc , mi-e putin teama sa nu fie de vina doar poeziile cu iubiri ideale pe care le-am citit cu atata traire sau filmele de dragoste la care stateam cu nasul in batista (e putin exagerata sintagma,dar au curs cateva lacrimi).

……………..Poate din cauza lor am urcat dragostea pe un piedestal sus de tot,incat nici eu nu mai ajung la ea. Iubire, bibelou de portelan, s-a asternut praful peste tine si nici sa-l sterg nu  ajung… Poate trebuia sa te pun pe un raft mai jos, mai la indemana. Cine stie? De fapt cred ca de asta e mai greu la unii.Nu trebuie sa stii tot timpul,trebuie sa mai si simti. De multe ori abuzam de gandire(aici subsemnata se regaseste din plin), cand de fapt totul ar fi mult prea simplu. Dar sa simti nu te invata in scoli (din nefericire), ca ,daca s-ar fi invatat , sigur luam cel putin o mentiune. Dragostea e chestie de cercetare la unii(adica o descoperi tu singur) si de noroc chior la altii. Ar fi de preferat sa faci parte din categoria cu norocul, desi asta merge de obicei numai in filme.Si dupa cateva cautari esuate e mai usor sa te opresti si sa iti spui ca nu exista si ca Eminescu era nebun  ori tampit cand a scris minunile alea(o fi fost nebun,dar nu cand scria despre asta).

………………Si , in momentele astea de deznadejde, crash,boom,bang!!! Apare din senin ceva si iar incepi sa visezi.

Stateam acum cateva zile cu sora-mea pe o banca in Herastrau si ne uitam uimite si induioasate la cuplurile de batranei care, tinandu-se de mana,  se perindau prin fata noastra. Cum oare oamenii astia ridati si incaruntiti nu au uitat  sa iubeasca? Cum  au reusit sa se suporte atatia ani, ba chiar mai mult au puterea sa  se mai tina si de mana?

………………Deci se poate, dom’le , se poate… Ar trebui sa ii spuna cineva si aluia care a decretat ca nu dureaza decat 3 ani…

………………Asa ca rabdare si tutun(preferabil fara tutun)  pentru ca jumatatea voastra e undeva acolo si intr-o zi ,cand va asteptati cel mai putin, destinul va va face sa va ciocniti;) si peste 50 de ani o sa treceti amandoi,de mana , prin fata altor copii care viseaza sa-si gaseasca iubirea la fel cum faceati si voi cand erati de varsta lor…