Le temps passe vite, cum spun francezii si asa te trezesti intr-o zi ca ai 20 si ceva de ani si nu stii ce e cu tine pe aici.
Ce poti face? Pai, as minti daca as spune ca stiu. Te scarpini in crestet, faci mutra de surprins si astepti sa vezi ce iti rezerva astrele. Asta fac eu momentan, in mare parte pentru ca sunt foarte comoda, dar si pentru ca am niste fluturasi in stomac (si nu de indragosteala) cand ma gandesc ca, pe masura ce trec anii, se ingroasa gluma.
Se apropie vremea cand nu o sa mai existe 3 vacante pe an, ci doar o tentativa lamentabila de vacanta, numita concediu sau cand trebuie sa te trezesti dimineata si sa casti tot drumul pana la serviciu, de acolo o sa te intorci epuizat si fara chef de altceva. Munciti, munciti, munciti, ca de invatat ati invatat destul. Atatia ani pentru ce? Apartamentul in care locuiesti cu parintii tot nu s-a trasformat in vila cu piscina si nici taxi-ul in limuzina personala. Nu ai nici yacht, nici avion privat, iar in vacante mergi tot la tara.
Adrenalina pura. Si-atunci, unde e viata spectaculoasa pe care ti-o doreai? Nu, nu-i in servieta cu care te “accesorizezi” in fiecare zi, nici in ziarul pe care il rasfoiesti dimineata in timp ce astepti autobuzul, nici printre teancurile de hartii de pe biroul de la etajul 10, din cladirea din sticla a nu stiu cui firme. N-ai decat sa te adancesti in munca, doar, doar vei uita ca esti una dintre milioanele de victime ale unei soarte nefaste. Toti sfarsim asa … mai devreme sau mai tarziu. Ia zi, acum mai vrei sa cresti?
Din nefericire, generatia “tanara” (nu ca eu m-as considera batrana, dar ma refer acum la tancii pe care ii stiam de cand erau ei la gradinita si eu la scoala) abunda de specimene care nici nu au scapat bine de cosurile pubertatii, dar se grabesc sa creasca. Cum sa poti sa-ti doresti asa ceva? Daca ar stii ca nu e nimic bun de partea cealalta si ca odata inlaturat valul asta de visare, de aspiratii, de trai lipsit de griji esti pe drum cu sens unic. Odata ce ai deschis ochii si te-ai trezit, nici cel mai al naibii sedativ nu te mai adoarme.
Saracii naivi! Daca ar stii ei,daca am fi stiut si noi…
.
Mai mergi cu taxiul? Citeam undeva că mersul pe jos face piciorul frumos!
De ce esti dezamăgită? Viata nu înseamnă doar muncă, vei avea multe momente în care poti fi ca un copil. Cei ce-si păstrează viu copilul din sufletul lor nu vor îmbătrâni niciodată!
De: George pe octombrie 15, 2010
la 1:28 pm
george, tu faci parte din generatia ‘tanara’?
De: ghici pe octombrie 18, 2010
la 5:20 am
Nu, nu, nu recunosc nimic, răspund doar în fata Marii Adunări Nationale!
La multi ani, Adriana!
De: George pe decembrie 28, 2010
la 1:07 pm
Cel mai tare blog pe care l-am intilnit…tine-o tot asa Paunitza dulce :*
De: Alina pe octombrie 2, 2011
la 8:12 pm
Oh, cate dreptate ai totusi. Daca am fi stiut si noi acum cativa ani ca nu lucruri devin serioase cu cat cresti mai mare, ca pe masura ce cresti si probleme pe care le ai se schimba, li se schimba natura … cat imi doresc sa ma pot ingrijora acum ca nu am bani sa platesc caminul luna viitoare, dar am crescut … Si bine zici, daca am fi stiut si noi acum cativa ani ce stim acum …
De: Kya pe decembrie 21, 2011
la 6:57 pm